astazi vechiul si noul s-au intalnit

astazi vechiul si noul s-au intalnit.
si nu s-au luptat.
vechiul statea pe o banca in apropiere
si hranea porumbeii.
era imbracat cu haine groase, murdare,
tusea si vorbea singur.
la un moment dat mi-a spus ceva clasic,
in genul "fiecare are un loc in lume".
si desi era cald si lumina peste tot
am simtit in mod distinct caldura
din inima cand l-am acceptat
asa urat cum era.
noul nu era interesat de ce avea
de spus vechiul si alerga dupa porumbei.
insa la un moment dat s-a intors catre
mine si mi-a spus foarte serios
"fiecaruia ii este dat sa iubeasca
intr-un fel anume". dupa care a continuat
sa alerge porumbeii. si ce imi spuneau ei
era oarecum frumos dar simteam ca in lumea
mea e loc de mai mult. asa ca astazi
m-am trezit la constiinta faptului
ca nu depind de vechi sau de nou
ci traiesc intr-un timp al meu, propriu,
care exista acum, in fiecare clipa din prezent
si continua alaturi de timpul altora.
tot ce pot spune despre mine nu mai este
in comparatie cu alti oameni. nu este nici
mai bun, nici mai rau, este particular.
traiesc propriul meu fel de a fi,
asa cum am facut dintotdeauna,
insa am crezut ca nu am curajul sa il gasesc
si chiar am fost acuzat ca nu am incredere in mine,
cand, de fapt, am avut nevoie de atat de mult timp,
pentru a invata sa iubesc fara retineri
toate fiintele. pentru a vedea frumosul
chiar si in cele urate. pentru a accepta chiar si
pe cele care imi fac rau, desi este mereu dificil.
as numi timpul meu estetic-al libertatii-si-al iubirii.
esteticul si libertatea intra adesea in conflict
insa iubirea netezeste penele zburlite.
stii iren ? cred ca poti gasi la altcineva mai bine
in oricare aspect al vietii, in afara de iubire,
deoarece pun in iubire toata fiinta mea
si asta o face unica.