Am gasit secretul fericirii ! Da !!
L-au mai gasit si altii si nu-mi
vin in minte decat calugarii Zen acum,
dar ce vreau sa spun este ca am o
metoda pentru a fi fericit T-O-T
T-I-M-P-U-L. Da ! E ca si cum ai fi
indragostit in fiecare secunda.
Bine, iren, fiind putin magica, stii
deja secretul fericirii, numai ca tu
insuti ai spus ca ai si momente in care
nu reusesti sa iti exprimi bucuria de a
trai, asa ca nu iti strica un truc in
plus, nu ?
Dar, mai intai introducerea. Da, imi
pare rau, nu se poate fara ea ! Asa, sa
vedem...
Astazi natura a fost foarte darnica,
iar eu am fost grabit, fata de
perechile care treceau pe langa mine.
Am crezut intai ca am fost prea
impresionat de Parcul Tineretului la
ora 11 pentru a aprecia la fel de mult
Herastraul pe inserate. Dar nu, natura
a fost atat de frumoasa in tot ce a
facut azi. Nu putea fi asta... Apoi
mi-am adus aminte ca am citit ultimul
post al lui iren si am plecat de acasa
cu chef de joaca. Vezi, de fapt, am
fost grabit azi ca un catel sau ca un
ied dornic sa alerge prin iarba. Sa mai
spuna cineva ca sa iubesti pe toata
lumea e plictisitor !
Hmm, parca aveam mai mult de zis... In fine:
Sursa tuturor relelor este in minte.
Simplu, nu ? Renunta la ganduri si nu
vei mai avea teama, dorinte si alte
lucruri care iti fac rau. Gaseste
iubirea adevarata, aseaz-o in inima si
aseaza-te langa ea. Dupa care renunta
la minte. Toate sentimentele in afara
de iubirea curata rezulta din amestecul
mintii in inima. ARUNCA MINTEA, FA
PIERDUTE GANDURILE. Ai o metoda foarte
la indemana. Priveste in jur si nu mai
asocia ganduri lucrurilor pe care le
vezi doar accepta-le, primeste-le,
iubeste-le fara sa le intelegi. Lasa
toate lucrurile sa isi piarda sensul,
sa nu mai fie delimitate unele de
altele, lasa-le sa alcatuiasca un
tablou complet, perfect. Daca vei reusi
ai sa simti imediat o mare usurare si
ai sa simti ca iti vine sa razi, sau
macar sa zambesti cu gura pana la
urechi IN CONTINUU. La mine a tinut
pana mi s-a facut somn - vezi tu,
mintea a luat o mare pauza. Dupa care
m-am multumit cu un zambet mai discret,
dar in toate privintele invingator.
Insa de fiecare data cand auzeam oameni
vorbind cat de cat frumos sau cand
treceam pe langa tineri care se iubeau,
chiar daca vorbeau urat (nu prea
inteleg cum se poate asta, dar uite ca
se poate) se aprindea fericirea in mine
si iar zambeam cu gura pana la
urechi.Probabil ca lumea ma credea
intors de la intalnirea cu o fata
frumoasa sau beat. Eu nu am fost decat
singur in natura si apoi impreuna cu
toti oamenii din metrou, de pe strada,
din troleibuz. Ah, azi chiar simt ca am
ajutat oamenii pe langa care am trecut.
Insist sa cred ca le-am incalzit
inimile, macar putin. Stii cum e ? Ca
atunci cand erai copil ! Da ! Pentru ca
ai o mare bucurie in inima si mintea e
lipsita de cunoastere si gata sa vada
lucrurile in feluri noi. E ca si cum ai
fi intr-o poveste, sau intr-o tara
straina care se schimba mereu.
Dar ! Exista un dar... Eu am nevoie sa
fiu intre oameni pentru a simti aceasta
fericire... De unul singur nu e la fel
de intensa... Nu mai sunt oameni in
jurul tau de care sa alegi sa nu te mai
temi sau pe care sa alegi sa nu ii mai
compari cu tine. Asa ca o sa incerc sa
lucrez noaptea si ziua sa ma plimb...
Da, pai nu prea cred ca o sa mearga. Nu
am atata energie. Echilibru,
echilibru... Dar maine o iau de la
capat ! N-am mai reusit de atat amar de
ani fericire in zile atat de apropiate
si din ce in ce mai buna de fiecare
data !
E, si asa de final, am descoperit
lucruri noi din mersul cu atentie pe
pietris. Oricare ar fi suprafata pe
care calci, trebuie sa nu ii impui
pasii tai ci sa adaptezi pasii la forma
suprafetei. Daca e beton rigid, paseste
usor. Daca e pietris, lasa piciorul sa
urmareasca pantele dunelor si sa se
adanceasca fara efort. Si nu te grabi,
gaseste ritmul propriu fiecarei
suprafete. Si paseste cu tot corpul:
indoaie genunchii putin, misca
soldurile, urmeaza cu umerii pentru
a-ti mentine echilibrul - ca la dans.
Cred ca e valabil in orice faci, in
orice activitate. Desigur, dansul,
mersul si... ce poti face cu mainile,
sa zicem pictura, desi posibilitatile
sunt vaste, asa... da, presupun sa
simti tactil mediul inconjurator ceea
ce le propune ca mai propice abordarii
de care vorbesc. Dar conceptul poate fi
extins cu putin efort de imaginatie. De
exemplu la relatiile dintre oameni, nu
?
Iren a fost cel mai bun profesor pana
acum. Mi-am inchipuit ca ma asculta. O
iubesc pe fata asta. Ce altceva ar
putea un om fericit sa simta ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu