marți, 10 februarie 2009

inteleg ?

am revazut Sweet November.
ce este la unele filme care
imi da aceasta senzatie de
pace ? poate ca m-am
obisnuit sa traiesc vietile
altora. ce cuvant urat -
obisnuit. urat, pentru ca de
fiecare data cand imi place
un film sunt acolo cu totul,
traind o experienta noua. in
seara asta am privit cu
ochii Sarei.

cred ca imi doresc, de fapt,
sa fiu mai aproape de
oameni. si pentru asta,
trebuie sa nu incerc sa ii
controlez, trebuie sa ii
accept asa cum sunt, simplu
si sincer. hmm, simt cum mi
se coloreaza inima in roz
chiar acum. e culoarea
regenerarii, stiai ? s-ar
putea sa fie iar muzica de
vina. nu ti-am spus
niciodata ca m-am
indragostit de tine pe
muzica simfoniei numarul 25
in G minor a lui Mozart,
care framanta norii pe cer
ca pe un aluat, care
deruleaza repede cresterea
florilor si copacilor, aceea
care rade de toate zidurile.
de data asta, tocmai am
descoperit ca un cd cumparat
are o melodie dintr-un film
care imi place mult zilele
astea. si e loc si de alte
surprize.

vroiam sa iti spun, de fapt,
si iarasi am inceput cu o
introducere lunga, am vrut
sa iti spun ca inteleg ca
astepti pe acel cineva
special caruia sa-i
daruiesti iubirea ta. ca si
mine, cred, intr-un fel. in
fine, in cazul meu alegerea
e deja facuta, transformarea
in acel ceva special
dureaza. iar, vorbesc despre
mine. cred ca in toata
povestea, pana acum, nu am
reusit sa fac loc la nimic
care sa nu fie trist.
entuziasm, entuziasm ! am
destul timp sa fac vizite
bolnavilor pe moarte si sa
ii incurajez.

da, inteleg, si acel cineva,
evident, nu sunt eu. vrei pe
cineva cu suficient de multe
calitati incat sa se
distinga de multii tai
prieteni pe care o sa ii ai
si dupa aceea, insa carora
nu poti sa le oferi pe
deplin iubirea ta. vezi ?
inteleg.

ca de obicei, cand nu imi
mai ramane nici un loc pe
unde sa ies, deschid ochii
si imi descopar pieptul.
trageti ! (nu tu, iren, stai
linistita - de fapt, e
romantic sa mori in bratele
femeii iubite, e doar un
detaliu daca te impusca ea)
adica, te iubesc. asta e
singura manifestare din
lumea asta, care trece prin
mine si de care sunt sigur.
te iubesc, iren, asta e tot
ce stiu sa fac. sa cred in
iubire e cea mai frumoasa
experienta pe care am
trait-o.

sub steagul iubirii pentru
tine, plec acum la lupta
impotriva intunericului, a
slabiciunii, a rautatii, a
fricii, a singuratatii, a
egoismului si a ego-ului.

dar, inainte de a pleca,
promite-mi ca o sa fi
fericita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu