batranul iepure albastru si zana mica din raza de soare. partea a treia. paragraf dintr-o rasuflare

Intr-o zi cand iepurele se
plimbase iarasi prea mult pe
sub marginea podului,
incercand sa-si pastreze
echilibrul, iar toate
umbrele - de pisici,
caprioare, fulgi de nea si
alte lucruri dragute -
faceau liniste, se intampla
sa fie rasturnat inapoi nu
de catre smocurile de par
albastru pe care si le
rupsese din blana pentru a
face loc luminii, nu de
catre piciorul drept mai
scurt pe care si-l rupsese
cand invata sa ocoleasca
gropile si pe care nu i l-a
tratat nimeni pentru ca
exista atatia iepuri
sanatosi care pot fi, mai
comod, mangaiati pe cap si
indopati cu bomboane,
nu de catre naivitatea
cu care credea ca e diferit
de catre celelalte umbre,
doar pentru ca vedea
lucrurile altfel, desi nu
era in stare sa ii convinga
pe ceilalti, sau nu isi
dorea, sau ceilalti nu erau
interesati, sau doar se
opunea unor lucruri firesti,
sau nu a facut zgomot cand
s-a opus prima oara, dupa
care n-a mai fost acceptat
in nici o tabara, fiind prea
slab pentru a se opune
naturii sau prea puternic
pentru a se alatura
celorlalti, dupa care toate
umbrele au spus ca asa a
fost el de la inceput si ca
de fapt nu a facut nici o
alegere, dupa care nu a mai
contat, ei bine nu a fost
rasturnat de catre nici una
din toate aceste alegeri ci
natura i-a dat un bobarnac
pentru a se amuza cand a
trimis peste el, in loc de
un inger - o lebada, tot
alba ce-i drept, tot cu
aripi, tot din cer, insa
iepurele a stiut tot timpul
ca e o lebada si nu un inger
si, de fapt, el se uita asa
intr-o parte atunci si ea a
crezut ca se uita la ea si,
de fapt, venise sa se
ascunda sub pod si iepurele
a crezut ca a inteles de ce,
dar bineinteles ca nu a
inteles, dar ce e mai
important este ca urma sa
vina un mare suvoi de apa
peste lumea de sub pod si
pentru ca se eliberase un
loc in cer, prin ratacirea
lebedei, care stia cumva de
potop, desi venise sa se
ascunda tocmai sub pod, ei
bine - iepurelui i-a luat
ceva timp, insa, in cele din
urma, a reusit sa isi simta
iar blana usoara si s-a
ridicat pe aripile
pescarusilor care vorbeau
portugheza, printre
antenele-catarge ale
blocurilor vapoare cu zece
etaje cu ferestre la care
scoteau capul calatori
veseli ca pleaca sau
nedumeriti ca raman, catre
marea de nori, la chemarea
sirenelor masinilor bajbaind
prin ploaie, amenintand
ciocnirea vapoarelor, tot
mai sus, aproape atingand
cerul in cautarea
pestilor-ingeri de la
suprafata, care, de fapt, au
fost doar un delfin, care
era cam timid insa si
iepurele era asa ca s-au
inteles si au stat de vorba
cat a durat calatoria, care
pe iepure nu prea il
interesa pentru ca nu dorea
sa ajunga nicaieri,
intelesese el ce se afla in
spatele norilor, insa mai
spera sa se intoarca de unde
plecase, un iepure mic pe o
insula mica si cand delfinul
nu a mai venit la suprafata
s-a suparat desi a incercat
sa para in control pana a
renuntat complet cand a
descoperit ca in loc de
insula lui mica marea s-a
terminat la zidurile
fabricii de nori unde cosuri
mari pufaiau alb pe un cer
albastru deschis si ceva se
intampla apoi cu cerul
pentru ca devenea negru si
iepurele nu intelegea de ce,
insa ii era deja destul ca
trebuia sa se loveasca,
precum o baliza carata de
valuri la tarm, de zidurile
de caramida si tot ce putea
sa isi spuna de incurajare
era ca macar nu erau de
beton ca vapoarele care
probabil ca navigasera in
alta directie si in care ar
fi putut fi si el daca nu
s-ar fi decis sa-si ia
zborul si la care, de fapt,
avea sa se intoarca deoarece
toate pasarile care zboara
trebuie sa se intoarca la
pamant pentru a manca sau
dormi si tot gandindu-se
daca ii este mai foame decat
somn sau invers se trezi in
fata usii casei pe care
incerca sa o deschida insa
nu reusi pentru ca vopseaua
cazuse de tot si atunci
ocoli peretele pana ajunse
in dreptul hubloului, sari,
trase puternic aer in piept
si se opri, asa ca putea sa
priveasca linistit prin
hublou, pana cand timpul ar
fi continuat si, de aceea, a
reusit sa priveasca doar o
clipa insa era pregatit
pentru asta ca pentru o
transformare la sfarsitul
visului initiatic indus
intr-un cort plin de fum de
un batran plin de tatuaje,
asa ca fu suficienta vreme
pentru a vedea ceea ce era
in stare sa inteleaga.