miercuri, 11 februarie 2009

batranul iepure albastru si zana mica din raza de soare .partea a patra .paragraf neasteptat

Era un baietel. O, iepurele
nu stia cum sa-si framante
mainile mai folositor.
"Iarta-ma dragul meu, te
doare ? Te rog, nu mai
plange. Hai sa ne ridicam.
Asa, te simti bine asa ?
Atunci, uite, lasa-ma sa
strang uleiul pentru tine.
Uite, imi inmoi urechile
asa, asa, le inmoi biine si
acum le storc in... aveai o
lampa mica si am spart-o...
uite, macar tine mainile
palnie, asa, si acum
stoaarcem urechile. Mda,
ne-am patat amandoi. Te rog
sa ma crezi ca nu am vrut.
De fapt, nu as putea sa te
ajut altfel, nu as putea...
sa te conduc eu unde vrei sa
ajungi ? Lumina mea e mult
mai slaba pentru ca... sunt
mai batran, dar, uite, te
rog sa o primesti pana
ajungi unde trebuie sa
ajungi, ti-o imprumut. Ti-as
da-o de tot, insa, te rog sa
ma intelegi, este tot ce am.
Uite, vezi ? Este frumoasa,
nu-i asa ?" Si iepurele se
bucura ca reusise sa ii
distraga atentia baietelului
de la felinarul spart. Nu
pentru ca ar fi vrut sa fuga
pe furis, nu. Lumina din
piept s-ar fi stins si nu ar
mai fi indraznit niciodata
sa ii spuna pe nume si si-ar
fi tarat restul zilelor in
intuneric. Nu, dar copii
reusesc sa ierte atat de
usor si cand se expun
puterii tale de a-i controla
si cand renunti la aceasta
putere in favoarea candorii
lor diferentele dintre voi
dispar pentru o vreme si,
cred, iepurele s-a simtit
din nou copil. Trebuia sa se
miste repede, totusi, pentru
ca baietelul ar fi putut
termina in orice moment de
descoperit tot ce era de
descoperit despre lumina.
"Spune-mi, te rog, cine
esti, de unde vi, unde te
duci, ce te doare, ce iti
lipseste ca sa fi fericit ?"
Baietelul se uita cu ochi
mari la iepure si nu spunea
nimic. Atunci iepurele tare
ar fi vrut sa aiba bomboane
in buzunar, sau macar
buzunar in care sa ascunda
mainile cu care nu putea
oferi nimic. Incerca sa isi
aduca aminte in ce directie
mergea cand se ciocnisera.
"Sti ? De unde vin eu nu e
prea mult de vazut pentru un
copil. Doar ruine, acoperite
de junga. De fapt, probabil
ca drumul e napadit de
buruieni." "Ruine ? Ruine,
ruine" "Da... ruine, dar,
cum spuneam, nu e nimic de
vazut pentru un copil,
crede-ma" Iepurele era in
impas. "Cum te cheama ?"
"Nu" "Cum spuneai ca te
cheama ?" "NU" "Bine, bine"
Iepurele nu avea nici un
motiv sa il supere mai rau.
"Si... cati ani ai ?"
Baietelul iar parea sa nu
inteleaga. "Uite, vreau sa
spun, de cat timp alergi tu
pe aici cu felinarul in mana
?" "azi, ieri, sambata..."
"Bine, bine. Sambata a fost
o zi frumoasa ?" "Sambata am
gasit un tunel care trece pe
sub pamant. Singur l-am
gasit. Si ghiozdanul era greu
si, si trebuia sa ajung
acasa, dar... era tunelul
meu ! Era, era... ca la
scoala. Erau muulti copii.
Cu ghiozdane. Si, si toti
stateau si se uitau la
dreapta. Si am stat si eu.
Dar nu stiam la ce sa ma
uit. Dar... pe ghiozdanul
meu e desenata o floare -
vezi ? (si intoarse
ghiozdanul) Si un fluture
verde se uita la mine cu
antenele negre de pe un
stalp. Si... nu, intai am
crezut ca a vazut floarea ?
Dar a coborat pe stalp -
statea pe un stalp si, si se
uita la mine de jos, si
(rasuflare adanca) si nu
m-am mai uitat... la el,
pentru ca pe ghiozdanul meu
(intoarse iar ghiozdanul) e
scris un nume de fluture,
dar e in... nu stiu daca e
scris corect si, si... nu
puteam sa i-l arat
fluturelui si apoi, da, un
lift mare a venit si alti
copii faceau cu mana la geam
si fluturele a zburat spre
ei si eu dupa el si apoi...
pana la urma am ajuns acasa"
Baietelul tremura si se
cuprinse cu bratele.
Iepurele il ridica usor si
il lua in carca. "Ce cantec
sau poezie sti ? Hai,
canta-mi si ai sa vezi ca
ajungem imediat acasa" "Eu
nu stiu sa cant. Tata canta
la pian, dar l-a vandut ca
sa-mi cumpere felinar. Eu am
fost si la scoala de muzica,
da, un an, insa nu am reusit
sa invat istoria muzicii si
nu aveam talent..." Iepurele
il cobori din spate, il
aseza cu grija jos, il
prinse bine cu ambele maini,
il privi cu ochii lui
decolorati cat de atent putu
si ii spuse "Asculta-ma. Ai
talent. Numai ca lumea e
prea mare pentru tine acum.
Vei creste, si atunci, daca
vei vrea, daca asa vei simti
tu, vei cumpara un pian si
vei canta si vei canta nu
asa de corect ca in cazul in
care ai fi urmat scoala de
muzica, dar iti va place
felul tau de a canta pentru
ca te vei exprima prin
muzica. Crede-ma si nu mai
fi trist. Bucura-te de
copilarie. E atat de usor de
pierdut." Iepurele il lua de
mana si mersera o vreme in
liniste. Baietelul il
strangea si privea inainte.
Lumina din pieptul iepurelui
devenise intre timp mai mare
si ii calauzea la cativa
pasi inainte, iar baiatul ii
zambea. Si iepurele simti
ca, daca luna s-ar uita la
el in acele momente, lumina
lui s-ar reflecta pe alta
planeta, indepartata.
Baiatul se oprise.
"Aici este.
Tunelul"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu