luni, 16 februarie 2009

o alta seara

as fi nerecunoscator,
in special fatade ninsoare,
daca as spune ca astazi
m-am simtit mizerabil

din cate inteleg pana acum,
imi este dat sa iubesc pe toata lumea
in aceeasi masura, iar in schimb natura
ma iubeste in aceeasi masura ca pe
toata lumea... ma simt pacalit, dar
nu am de ales

in seara asta am reusit sa definesc o
idee care a incoltit de multi ani. acum
e un bonsai mic: nu vreau sa fiu
apreciat pentru corpul meu, nu vreau sa
fiu apreciat pentru inteligenta mea, ci
doar pentru capacitatea mea de a iubi -
si aceea nu trebuie cantarita cu masuri
materiale

o alta idee de abia incolteste si
trebuie sa o ud cu mult curaj, cu multa
hotarare: e posibil ca felul in care
vad eu iubirea sa fie diferit de felul
in care o vad ceilalti oameni. trebuie
sa spun ceilalti, in loc de aproape
toti ceilalti, pentru ca m-am hotarat
sa nu mai astept de la nimeni sa ma
iubeasca. in acest caz, de vreme ce
este atat de importanta pentru mine,
poate ca ar trebui sa imi dedic viata
perfectionarii iubirii si redarii ei
oamenilor - prin arta, cel mai
probabil. sa gasesc iubirea in
bucatelele in care a fost rupta si care
au fost imprastiate catorva oameni
norocosi. sa ii ajut pe toti oamenii sa
iubeasca frumos...

astazi am intrebat de ce le-a fost data
atator oameni iubirea si nu mie. si am
intrebat de ce sunt si alti oameni care
nu sunt iubiti. cand eram prin liceu am
auzit de o fara care s-a sinucis pentru
ca unul din cunoscutii mei nu o iubea.
am intrebat daca as fi putut sa opresc
asta. am intrebat, de fapt, despre
natura intima a iubirii, a umanitatii
si a personalitatilor umane. natura
arata doar cu degetul. raspunsurile
trebuie sa le gasesc singur, iarasi si
iarasi, mereu transformate. singur !
asta seara nu am mai cautat privirile
oamenilor, de fapt le-am evitat. si,
cumva, in lungul drum catre casa, am
reusit sa scot iubirea din peisaj,
mi-am regasit buna dispozitie, aceea
care nu are motiv si careia nu ii pasa
de cei din jur. iar la final am ras la
My Fair Lady. ieri ii spuneam ego-ului
'nu imi pasa', dupa o lunga munca de
lamurire. azi i-am spus lumii 'si ce
daca'. ego-ul are si el utilitatea lui.
presimt transformari in poveste

de final, cateva cuvinte pentru iren !
pot fi tolerant, daca nu judec, adica
daca nu filtrez prin minte actiunile
celorlalti oameni. de fapt, e foarte
usor sa spui 'ok, asa sunt ei. eu sunt
asa. e loc pentru toata lumea'. mi-ar
place sa schimb lumea, dar nu pot sa-i
impun felul meu de a fi. ar fi amuzant
un razboi pentru a impune un standard
de calitate al iubirii, nu ? toti ar
muri in numele iubirii si ar fi
inmormantati in cimitirul iubirii si
s-ar ridica un monument al eroilor
iubirii, stop ! stop ! aaa, am uitat sa
spun ca in irenia nu poate fi zi de
doliu. in irenia se va sarbatori doar
iubirea. curand sper...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu