luni, 9 martie 2009

despre demnitate

numai condamnatii pot fi demni. restul sunt niste fricosi.
cum sa mergi cu privirea distanta si ingaduitoare, cu fruntea
ridicata, cu pieptul impins in fata, cu umerii desfacuti,
cu pasul mic si relaxat, fara graba, dar sigur, precum
regele cerb, daca nu stii ca nu mai ai la ce sa speri,
ca urmeaza cu siguranta sa pierzi acel lucru
in care ti-ai asezat bucuria de a trai,
ca nu iti mai ramane decat
sa cazi cu gratie,
de mana
omului ?

am stiut de la inceput ca nu am nici o sansa.
inteleg ca viata e formata din momente trecatoare
si ca trebuie sa te bucuri de orice moment frumos pe care
ti-l poti permite. iubirea nu este pentru oricine.
nu trebuie sa te multumesti cu ce ai
asta e cam limitat



mai degraba sa iti dai voie
sa razi cu gura pana la urechi
asa ca Mozart in Amadeus

2 comentarii:

  1. mentiune

    eu doar o s-o iubesc pe iren in viata asta, pentru ca talentul ei ma ajuta sa uit de griji si sa zambesc. ne putem bucura de viata prin ceilalti oameni, nu numai prin ce putem noi avea

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt multe feluri de a iubi

    prea multe pentru o viata de om :)

    RăspundețiȘtergere