batranul iepure albastru si zana mica din raza de soare. partea a cincea. paragrafe neterminate

Fluturi se ridicau batand fara graba din aripi, stralucind de roua, dinspre pamantul care isi retrasese bratele si incremenise prabusit intre flori in fata diminetii. Cei mai multi copaci dormeau inca, cu ramurile imbratisate, zambind impacati pentru ca primele triluri se auzeau timide si razlete. Cand si cand, un suflu subtire si usor, de primavara, mangaia iarba pe care gaze tremurau infofolite in aripile lor, si se amuza ridicand penele verzi pentru a surprinde ochi mici intredeschisi. Fosnetul valurilor verzi calauzea de departe lungul drum al umbrelor din marginea padurii catre intunericul odihnitor al adancurilor de lemn.

Incercuiti, parasiti de noapte, norii negrii au facut cerc in jurul soarelui. Multimea norilor albi cu flamuri de cer senin astepta cu armele lasate jos. Pe calul sau Speranta, regele zilei inainta la pas printre ramasite de pasiune, suferintele nestiute ale altora, impotrivire destinului. Purtata pe umeri, infasurata in flamuri instelate, regina noptii se ridica spre un cer mai inalt, vesnic rece. De sub ceata firava, de matase, care se retragea precum o cortina peste ultima scena, flori mici rosii cresteau pe ranile inchise, aruncate de zei in ovatii de lumina.

Lumina mica albastra plutea inca nesigura daca s-a trezit, privind distrata in dreapta si in stanga la perdelele care frematau peste siluetele unor fapturi grabite sa intoarca cheitele lumii.