vineri, 20 februarie 2009

intre daramaturi

cine mai crede ca viata e nimic fara femeia iubita sa nu uite sa iasa din cand in cand la plimbare, mai ales daca afara ninge.oricum singuratatea il asteapta la intoarcere. sunt cateva lucruri care iti ofera placeri de moment care dau senzatia ca ar putea dura nesfarsit.de exemplu atingerea fulgilor, sau strigatul pescarusilor, sau monologul cu un caine vagabont care trece zgribulit si fara vina te suporta pentru ca nu intelege nimic din ce spui, fara sa stie ca ii vorbesti tocmai de aceea si ca oamenii straini fug de tine daca le zici buna seara.si asteapta sa intri tu primul in scara si asteapta sa pleci cu liftul dar tu te intorci sa intrebi daca nu urca si vezi ca asteapta in hol,dincolo de usa si atunci alegi sa nu zici nimic si sa urci pe scari pentru ca esti gentleman si nu vrei sa o lasi sa astepte intoarcerea liftului. nici macar politetea strainilor nu o pot avea ? unde mai pui ca fata care trecea pe langa caine a crezut ca ii dau ei atentie si s-a grabit sa treaca de mine. ce sa fac ? mi-ar fi placut sa ii explic in detaliu fetei din metrou,care nu stiu de ce se uita asa lung la mine, ca eu am ales sa nu mai incerc sa inteleg nimic din privirile si gesturile si chiar din cuvintele femeilor. mi-ar fi placut pentru ca mereu am avut tendinte cavaleresti fata de femei si pot spune ca singurele mari performante ale mele au fost realizate pentru ca am asezat o doamna, in mintea mea, dincolo de obstacolele pe care le aveam de depasit.iar acum nu mai e nici o doamna. iren e un concept. si un sfat pentru fericitul pe care va alege sa il iubeasca: stiu ca te-a ales pentru inteligenta ta, dar nu uita ca iren nu trebuie sa fie inteleasa,ci iubita. in orice caz, in dictionarul de simboluri scrie ca un pescarus...am uitat... in fine, avea in posesie secretele lumii (sa zicem) si un corb le-a furat si le-a dat oamenilor.astazi au fost si pescarusi si corbi pe Lacul Tei insa pescarusii au zburatmai sus. si am tinut de mana cu vorbe un batran care nu ducea un tort ci o sticla, dar tot ca sa incalzeasca o inima si am trecut impreuna marele polei al pustiului. daca o sa picteze cineva o ilustrata cu imaginea asta, eu o sa fiu silueta stearsa de baietel.si acum, cand toate constructiile mintii mele se prabusesc, trebuie sa ma fac iar de piatra si sa ma fortez sa lucrez. un amic care traieste din arta spunea ca sunt multi baieti talentati in Romania - asta ca raspuns la reflectia mea ca el oricand poate sa traiasca din arta. cand nu mai ai sanse sa lupti pentru iubire faci un pas inapoi si lupti sa supravietuiesti. din nou de azi pe maine

2 comentarii:

  1. am mai citit un post vechi al tau. primul din noiembrie. minunata, ca de obicei. putin vant sa-mi trezeasca drapelul la care sa privesc de jos cu indarjire si speranta in timp ce armata obligatiilor alerga urland inspre mine amenintand sa ma faca una cu pamantul. la propriu

    RăspundețiȘtergere
  2. n-am vrut sa spun ca iren e doar un concept in general, adica in lumea reala, si nici cand ii citesc cuvintele. o, nu, este cat se poate de tangibila atunci. doar aici, unde bate vantul in jurul unei statui de piatra, privesc in sus si incerc sa imi dau seama ce a vrut sa exprime autorul

    RăspundețiȘtergere