joi, 15 ianuarie 2009

curaj de noapte

am vazut Killing Harold
Crick pana la sfarsit.
"e o carte despre un barbat
care nu stie ca e pe cale sa
moara apoi moare. Dar daca
barbatul stie ca e pe cale sa
moara si oricum moare, moare
de buna voie, stiind ca ar
putea evita asta, atunci...
Adica, nu e asta genul de om
pe care sa vrei sa-l tii in viata ?"

inainte de finalul optimist
calculam care ar fi sansele
sa devin un subiect destul
de interesant pentru ca tu
sa scrii o carte despre mine
si, in final, sa-mi dai
o moarte frumoasa,
umana.
nu am numarat pana la unu.
tu nu scrii tragedii, ca sa nu mai
vorbim de partea cu mine
fiind interesant.
ce naivitate

cum sa renunt la tine ?
toata puterea mea de judecata
imi spune ca nu iti pot oferi
ceea ce iti doresti. si totusi
cea mai frumoasa muzica iese
atunci cand judecata pierde
controlul, cand un nor se aseaza
peste minte sau o alta forta preia
controlul si misca
mainile pe care nici nu le mai vad,
simt doar muzica
si oboseala.
la ce sa speri, daca nu
la ce e frumos si bun ?
atata doar ca sunt egoist
pentru ca imi caut fericirea
in ceea ce mi-ar place si nu
in ce le place altora si poate
ca de aceea nu merit
sa fiu fericit

iren...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu